CHIŞINĂU (Imedia) - Negocierile în problema transnistreană ar putea fi reluate oficial până la sfârşitul anului 2010, a anunţat, joi, 4 martie, vicepremierul Victor Osipov, care este responsabil de reglementarea transnistreană în cadrul Guvernului de la Chişinău.

El a precizat că o asemenea decizie a fost luată în cadrul consultărilor de la Viena în formatul 5+2 care au avut loc pe 1 şi 2 martie a.c.

Victor Osipov a menţionat că la Viena s-a decis ca pe parcursul acestui an să se desfăşoare încă trei astfel de întâlniri informale - în mai, iulie şi octombrie.

Potrivit vicepremierului Osipov, părţile au convenit că în cadrul acestor consultări, atât Chişinăul, cât şi Tiraspolul să poată pune în discuţie câte un subiect, fără ca cealaltă parte să poată bloca examinarea acestuia.

Victor Osipov a afirmat că, deşi Chişinăul a plecat la reuniunea de la Viena cu obiective mai mari, totuşi ceea ce s-a convenit reprezintă, în final, un progres.

El a mai spus că Republica Moldova îşi leagă speranţe de preşedinţia kazahă în OSCE. „Kazahstanul ar putea impulsiona procesul de reglementare datorită faptului că ţine de acelaşi spaţiu şi îi este mai uşor să înţeleagă procesele care se derulează aici, dar şi pentru că este o ţară cu potenţial economic şi politic mare în spaţiul ex-sovietic şi are potenţial de negocieri inclusiv cu Federaţia Rusă. În plus, în acţiunile preşedinţiei kazahe se observă dorinţa de a fi eficienţi", a menţionat Victor Osipov.

Comentarii:

Radu Vrabie:  Un format de negocieri devine operant doar dacă toată părţile participante sunt interesate ca el să funcţioneze

Analistul Radu Vrabie de la Asociaţia pentru Politică Externă spune că „un format de negocieri devine operant doar dacă toată părţile participante sunt interesate ca el să funcţioneze".

„Am văzut pe parcursul ultimelor ani că administraţia de la Tiraspol nu este interesată de negocieri decât în cazul când ele ar putea să le aducă un anumit suport financiar din partea diferitor actori. Nu este important dacă sunt bani ruseşti sau occidentali. Cred că administraţia de la Tiraspol va încerca să obţină un preţ cât mai mare din revenirea sa la formatul 5+2 şi, probabil, prin asta se explică şi tragerea de timp prin tot felul de discuţii informale. Se pare că Tiraspolul are nevoie de acest timp pentru a încerca să găsească în politica Chişinăului lacune care i-ar permite fie să majoreze şi mai mult „preţul" pentru participarea sa la negocieri, fie să blocheze tratativele, fie să le amâne la nesfârşit", a spus Radu Vrabie.

„Regiunea transnistreană va intra în curând într-un lung şir de alegeri. În martie vor fi alegeri locale, în decembrie cele parlamentare, iar în 2011 vor avea loc alegeri prezidenţiale. Nu cred că actuala administraţie de la Tiraspol ar încerca să se apropie de malul drept al Nistrului pentru că imediat acest lucru va fi speculat de oponenţii ei politici. Oricine va încerca în această perioadă să se apropie de Chişinău, va fi taxat de partea adversă. Asta mă face să cred că Tiraspolul va juca în continuare acel joc pe care l-a jucat în ultimii ani. Cel puţin, în următorii doi ani", a subliniat Rad Vrabie.

Vladislav Kulminski:  Moldova este cea care trebuie să creeze condiţiile ce ar face posibilă reglementarea definitivă în formatul 5+2

Analistul Vladislav Kulminski spune că „deblocarea contactelor, o nouă agendă şi reluarea negocierilor oficiale, programate pentru anul curent, sunt nişte paşi pozitivi care corespund intereselor tuturor părţilor".

„Discuţiile nepolitizate şi echilibrate vor facilita abordarea constructivă a unor probleme care, de mai mulţi ani, aşteaptă să fie rezolvate. Este vorba şi de căile ferate, şi de colaborarea economică, şi de proiectele de dezvoltare, şi de comerţ etc.

Cu toate acestea, reluarea negocierilor va avea un impact nesemnificativ asupra reglementării politice a conflictului. În primul rând, din cauză că situaţia din Republica Moldova, unde este mare posibilitatea unor alegeri anticipate, cât şi cea din Transnistria, unde s-a intrat deja în perioada electorală, nu este favorabilă unor decizii serioase. În al doilea rând, nici situaţia externă nu este favorabilă reglementării. În cel de al treilea rând, părţile au scopuri şi sarcini diferite în procesul de negocieri. Chişinăul încearcă să-şi rezolve problemele legându-le de reglementarea politică şi de cea a statutului regiunii. Transnistria, la rândul ei, evită o apropiere de Moldova, străduindu-se să rezolve asemenea probleme vitale cum ar fi comerţul, circulaţia mărfurilor, penetrarea pieţelor europene, obţinerea finanţării unor proiecte de dezvoltare din partea organizaţiilor internaţionale.

Toate acestea ar consolida poziţia Tiraspolului şi ar detensiona situaţia social-economică, însă nu ar contribui la reglementarea politică. În general, Guvernul moldovean nu ar trebui să mizeze prea mult pe tratativele dintre ţările mari. Nu trebuie să mizeze nici pe apariţia unei formule magice în formatul 5+2 care să ducă la reintegrarea Moldovei.

Reglementarea transnistreană reprezintă interesul naţional primordial al Moldovei şi, în acest sens, e nevoie de o politică consecutivă, de lungă durată care să nu depindă de conjunctura politică şi de preferinţele partidelor care se află ala putere. Moldova este cea care trebuie să creeze condiţiile ce ar face posibilă reglementarea definitivă în formatul 5+2", susţine Vladislav Kulminski. 

Dosar:

Ultima dată consultări similare au avut loc la Viena pe 6 noiembrie 2009.

Imediat după aceste consultări, vicepremierul Victor Osipov declara că ele vor impulsiona relansarea negocierilor în problema transnistreană în formatul 5+2.

„S-a convenit asupra relansării dialogului bilateral dintre Chişinău şi Tiraspol, implicit reluarea activităţii grupurilor de încredere între cele două maluri ale Nistrului. Acest dialog va permite crearea unui cadru favorabil pentru relansarea negocierilor în format complet", afirma atunci Victor Osipov.

Ultimul format în care au avut loc negocieri oficiale în problema transnistreană este aşa-numitul format 5+2.

Din acest format fac parte Republica Moldova şi Transnistria - ca părţi în conflict; Rusia, Ucraina şi OSCE - ca mediatori; şi Uniunea Europeană şi Statele Unite - ca observatori.

Negocieri în acest format nu se mai poartă din februarie 2006.