CHIŞINĂU (Imedia) - Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a ţinut, pe 27 ianuarie, o conferinţă de presă despre realizările şi problemele cu care s-a confruntat Rusia în politica externă în 2009.

Republica Moldova nu a fost menţionată niciodată în cadrul acestei conferinţe, cu excepţia cazului când ministrul rus de Externe a vorbit de preşedinţia rusă a CSI-ului din acest an, preluată la summit-ul de la Chişinău al Comunităţii, din toamna anului trecut.

În general, în ultimele luni, relaţiile moldo-ruse par să fi intrat, oarecum, într-un con de umbră. La Chişinău se vorbeşte mai mult despre relaţiile cu UE, SUA sau România, decât despre Rusia. Şi la Moscova se vorbeşte, mai puţin  faţă de altă dată, despre Republica Moldova. Nici presa din Rusia nu acordă prea mult spaţiu evenimentelor din Republica Moldova.

Dar în ce măsură se poate vorbi despre o stagnare a relaţiilor dintre Moscova şi Chişinău, în ultimul timp?

Comentarii:

Oazu Nantoi: Moscova nu doreşte să creeze puncte de tensiune în relaţia cu Republica Moldova

Analistul politic Oazu Nantoi de la Institutul de Politici Publice consideră că, deocamdată, „Moscova nu doreşte să creeze puncte de tensiune în relaţia cu Republica Moldova în situaţia în care perspectiva politică la Chişinău rămâne, în continuare, neclară".

„Adică, nu cunoaştem încă data alegerilor anticipate şi nici rezultatul care ar putea urma. În aceste condiţii, Rusia preferă să evite tensiunile cu noua conducere de la Chişinău. Un alt aspect este că Rusia nu prea are argumente să riposteze, atunci când noul guvern de la Chişinău lansează o serie de acţiuni în domeniul politicii externe. Este vorba, în primul rând, de o revigorare a raporturilor cu UE şi SUA care au arătat că schimbarea puterii de la Chişinău era multaşteptată, în pofida faptului că Republica Moldova nu este o ţară prea importantă. Acele întrevederi pe care le-a avut noua guvernare în exterior - mă refer la comunicarea cu UE, asistenţa destul de generoasă din partea SUA şi UE, semnarea memorandumului cu FMI, vizita lui Traian Băsescu la Chişinău etc. - conţin o componentă pragmatică, financiară şi de fiecare dată se subliniază că schimbarea de la Chişinău a fost multaşteptată în exterior.

De aceea, Rusia nu prea are argumente să manifeste nervozitate. În plus, Rusia are probleme şi în stânga Nistrului, unde a apărut o concurenţă deschisă între gruparea lui Igor Smirnov şi cea a lui Evgheni Şevciuk. Deci, în ultimul timp, a avut loc o cascadă de evenimente la care, dacă Rusia ar reacţiona nervos, ar însemna să dea dovadă de slăbiciune, să piardă controlul asupra situaţiei. În aceste condiţii, Rusia, probabil, a ales să tacă aşteptând, în speranţa că vor avea loc ceva schimbări după alegerile anticipate. Este cert că majorarea preţului la gazul natural livrat de „Gazprom", că majorarea preţului la curentul electric furnizat de centrala de la Cuciurgan care aparţine tot unei companii  ruseşti, toarnă apă la moara comuniştilor, deoarece va provoca scumpiri în lanţ şi, implicit, nemulţumiri printre cetăţeni. Pornind de la această stare de lucruri, cred că Rusia nu se grăbeşte să ia o atitudine categorică faţă de evoluţiile de la Chişinău, ci preferă să aştepte", a menţionat Oazu Nantoi.   

Bogdan Ţîrdea: Primul semnal pesimist pentru Federaţia Rusă a fost summitul CSI de la Chişinău

Analistul Bogdan Ţîrdea, directorul Institutului Social Democrat, susţine că există câteva lucruri care contrariază Federaţia Rusă, în ultimul timp, în raport cu Republica Moldova.

„Primul semnal mai contradictoriu şi mai pesimist pentru Federaţia Rusă a fost summitul CSI de la Chişinău, din toamna anului trecut. Ştim că preşedintele interimar Mihai Ghimpu a refuzat să-şi pună semnătura pe documente finale ale summitului şi nici nu prea a dorit să prezideze acest summit, delegându-l pe ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, să-l modereze.

Nu trebuie să uităm nici de anumite lucruri care s-au întâmplat în Republica Moldova în ultimele două-trei luni. Bunăoară, în noiembrie, înainte de întrevederea premierului moldovean Vlad Filat cu omologul său rus, Vladimir Putin, fuseseră arestate conturile companiei moldo-ruse „Moldasig" care, se pare, are legături directe cu înalţi demnitari de la Moscova. Acest caz a trezit nedumeriri şi întrebări din partea lui Vladimir Putin către Vlad Filat, iar Vlad Filat a afirmat atunci că ar fi fost o acţiune subversivă a unor forţe politice din Moldova pentru a periclita întrevederea cu premierul rus.

Apoi au mai apărut discuţiile legate de subtitrarea sau dublarea filmelor în cinematografe în limba română şi interzicerea dublării în rusă. Acest lucru a provocat nemulţumiri în ambasada rusă din Chişinău. O altă nedumerire a fost provocată de faptul că în timpul vizitei recente a domnului ministru adjunct de Externe rus, Grigori Karasin, la Chişinău, a fost închis postul de radio din Rusia „Serebreannîi dojdi" (Ploaia de argint - Imedia).

Asemenea incidente nu pot fi calificate decât ca gafe politice în relaţia cu state atât de influente cum este Rusia. Nu mai zic că în timpul vizitei lui Grigori Karasin, în ţară nu erau nici  premierul, nici ministrul de Externe, fiind plecaţi în  SUA unde făceau declaraţii despre o colaborare militară moldo-americană mai activă, despre necesitatea identificării unor surse energetice de alternativă etc. Asemenea situaţii nu pot fi calificate decât ca nişte palme la adresa Moscovei.

În această situaţie, reacţia Moscovei nu s-a lăsat aşteptată: o companie din Republica Moldova a fost lipsită de dreptul de a exporta carne în Rusia, după Revelion au apărut iarăşi probleme legate de exportul de vinuri în Federaţia Rusă. Toate acestea sunt nişte semnale foarte clare chiar dacă problema vinurilor a fost rezolvată, cel puţin pentru moment.

Semnale foarte clare din partea Rusiei sunt şi majorarea preţului la gazul natural livrat în Republica Moldova şi solicitarea Transnistriei către Moscova de a suplimenta trupele de menţinere a păcii în regiune. Iar dacă nu suntem încă în relaţii de rivalitate deschisă cu Rusia, acest lucru se datorează faptului că în Alianţa pentru Integrare Europeană există Partidul Democrat şi, într-o oarecare măsură, Alianţa Moldova Noastră care au o atitudine mai moderată faţă de problemele ce vizează interesele ruseşti", a afirmat Bogdan Ţîrdea.

Eugen Revenco: Nu se poate vorbi despre o stagnare a relaţiilor moldo-ruse

Directorul de programe la Asociaţia pentru Politică Externă, Eugen Revenco, spune însă că, „în prezent, nu se poate vorbi despre o stagnare a relaţiilor moldo-ruse".

„Am avut recent vizita ministrului adjunct de Externe al Rusiei, Grigori Karasin, la Chişinău. Între premierii Filat şi Putin există un dialog telefonic permanent. Se pregăteşte întrunirea comisiei guvernamentale mixte moldo-ruse. În plus, vicepremierul rus Igor Şuvalov urmează să vină în Republica Moldova la începutul lui februarie. Deci, nu putem vorbi despre stagnare, despre espectativa Rusiei în raporturile cu Republica Moldova. Dimpotrivă, cred că asistăm la o dinamică normală în relaţiile noastre bilaterale, la o atenţie constantă pe care Moscova o acordă relaţiilor noastre bilaterale şi există şi un interes susţinut şi din partea Republicii Moldova de a dezvolta relaţiile cu Federaţia Rusă", a specificat Eugen Revenco.        

Dosar:

Fosta putere comunistă de la Chişinău părea să acorde relaţiilor cu Rusia o importanţă deosebită, cel puţin la nivelul declaraţiilor.

Pe durata anului 2009, bunăoară, fostul preşedinte Vladimir Voronin se întâlnise cu liderul de la Kremlin, Dmitri Medvedev de trei ori, ultima dată pe 21 august, la Soci, deja în calitate de preşedinte în exerciţiu.

Unele mass-media din Rusia au scris atunci că Vladimir Voronin ar fi plecat la Soci pentru a obţine sprijinul Rusiei în vederea menţinerii Partidului Comuniştilor la putere, după alegerile anticipate din 29 iulie. Aceleaşi medii de informare, printre care şi ziarul „Kommersant", susţineau că liderului comunist nu i-ar fi reuşit acest lucru, deoarece Moscova ar fi fost interesată să stabilească relaţii de cooperare şi cu alte forţe politice de la Chişinău.  

La scurt timp după vizita lui Voronin la Soci, reprezentantul oficial al Ministerului de Externe al Federaţiei Ruse, Andrei Nesterenko, declara în cadrul unei conferinţe de presă că

Rusia îşi exprimă speranţa că în Parlamentul de la Chişinău, „pe baza unor compromisuri reciproce, va fi creată o coaliţie politică stabilă care să împiedice alunecarea ţării  într-o criză a sistemului politic ce ar afecta negativ dezvoltarea economică a Republicii Moldova, angajamentele sale externe şi procesul de reglementare transnistreană".

Iar, pe 9 octombrie 2009, preşedintele Medvedev, care venise la Chişinău pentru a participa la summitul CSI, se întâlnea cu liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, candidatul Alianţei pentru Integrare Europeană la funcţia de şef al statului.

Pe 1 noiembrie, anul trecut, cu puţin timp înaintea primei tentative de a alege preşedintele Republicii Moldova, Marian Lupu pleacă la Moscova pentru a stabili, potrivit lui, relaţii de colaborare cu partidul puterii din Rusia, „Edinnaia Rossia". La Moscova, el se întâlnise cu mai multe oficialităţi ruse, inclusiv cu şeful administraţiei prezidenţiale, Serghei Narîşkin.

Pe 20 noiembrie, Marian Lupu mai pleacă în Rusia, la Sankt-Petersburg, de această dată înaintea celei de a doua tentative de a alege preşedintele, unde participă la congresul partidului „Edinnaia Rossia".

Atât întrevederea cu Dmitri Medvedev, cât şi vizitele la Moscova şi Sankt-Petersburg, fuseseră interpretate de analişti şi mass-media ca un semnat de  susţinere a lui Marian Lupu de către Rusia la alegerile prezidenţiale care au avut loc spre sfârşitul anului trecut şi au eşuat ca urmare a faptului că Partidul Comuniştilor a refuzat să ofere cele opt voturi de care mai avea nevoie coaliţia majoritară pentru a vota şeful statului.